Concediu cu miros de alge...

A venit concediul...a trecut concediul. Per total a fost o experienta placuta si odihnitoare. La plecare am facut drumul spre mare cu masina, la intoarcere cu trenul. Am ramas "dezgustat" de imaginea Dobrogei. De la Vaslui spre mare campurile sunt parjolite de soare. Orice oras, comuna sau sat are ceva de aratat. De cele mai multe ori vezi doar fabrici parasite, cladiri darapanate, culturi uscate si saracie. De la Galati spre Constanta, satele de la soseaua imi aratau contrariul a ce credeam eu despre Dobrogea. Case batranesti, lasate pe o parte, foarte multe cu prispa vopsita vernil sau albastru, multi batrani care se uita peste gard la puhoiul de masini ce trec spre mare. Se mai fac si case noi, dar cele mai multe sunt modeste. Nu prea vezi vile, mansarde si case imense in diverse culori care de care mai tipatoare. Eu zic ca sunt mai saraci decat moldovenii. In jurul jud. Iasi vilele rasar ca ciupercile dupa ploaie, cu 1, 2 etaje, mansarda, piscine, masini 4x4 la poarta si garaj. Pe unde am trecut nu am vazut din astea. Drumul e foarte bun in schimb. Exista o portiune dupa podul de la Harsova care arata jalnic dar na...inca se repara. Am luat-o pe soseaua de centura spre Eforie Sud ca sa nu mai trecem prin Constanta la ora de varf. Un drum cum nu am vazut in viata mea. Drum strategic pentru tancuri, cu placi mai mult sparte decat intregi, cu multe depozite de materiale de constructii si parcuri de masini stricate de o parte si de alta. Imaginea este dezolanta. Gunoiul sta in mormane pe marginea drumului, cam cum este in Bucuresti pe soseaua de centura. Nimeni nu face nimic. Banuiesc ca motivul ar fi : " nu este juristictia noastra". Pe la 3 am ajuns si in statiune. Mi-a placut. Foarte multe vile noi, aceleasi blocuri comuniste, dar era curat. In schimb plaja nu era. Mizerie cam peste tot, urme ale turistului rumegator de seminte, alge mirositoare, pubele de gunoi negolite cu zilele, pungi, tampoane si bureti de sutien in apa marii. Fiind prima oara la mare am ramas putin dezamagit. Nu e ca la TV. Plaja cu nisip fin, apa curata, etc. Sunt si nu prea. Preturile la mancare sunt imense. Cu 2 pana la 10 ron mai scumpe. Am vazut o bodega pe faleza care avea un anunt cam asa: " TVA adaugat de la o -1000%". Asa ca se intelege. Inca o chestie care nu mi-a placut. Toti vor sa te fure. La un "restaurant" nota de plata se face cu pixul pe hartie. Adunarea si inmultirea chelnerior si patronilor se face mai mult pe degete iar la total iti iese cu vreo 10 RON in plus fata de ce ai consumat. Doar la autoservire ce mai scapi nefurat. Tiganii sunt pe la toate tarabele si vand kitsch-uri de toate formele, culorile si marimile. In schimb am mancat hamsii pana la refuz si am cheltuit cateva milioane pe masinute. Marea frenezie a masinutelor. Terorizam copiii care indrazneau sa ne incurce in arta condusului masinutelor de balci. Autoservirile au fost mai pe gustul nostru. Iti iei cat vrei, totul e la gramaj, mananci cat vrei si de cati bani ai. Seeara era frumos, nu era foarte multa lume pe strazi, oricum nu ca la Costinesti. Faceai doua, trei ture de faleza, vedeai si rasvedeai kitsch-urile, cateva ture in masinute, doua portii de hamsii si cam gata seara.
Am reusit sa ajungem si la Costinesti care era mai pe placul nostru. Shaworma uriasa pe ritmul muzicii, baclavale, dulci baclavale, muzica destul de bunicica. Adica nu manele. Distractia era in toi. Cele cateva ore petrecute la restaurant si in parcul de distractii au fost de ajuns.
Concediul a trecut repede, dupa cateva zile te cam plictisesti la mare. Drumul spre casa a fost infernal. Trenul ultramodern cu usi electrice care se deschid la o simpla apasatura de maner (mai erau si tarani care vedeau ca usa automata se misca incet incercau sa traga de ea, sa o impinga, mai scapau cate o injuratura, dar grimasele erau cele mai haioase). Am rezistat trei ore doar cu muzica, m-am amuzat cu batrana din fata mea care era o "SOACRA" de zile mari. Scoate proteza, pune proteza pe furis, boscorodeste cat de scumpa e apa si inghetata pe care aceasi conationali aveau bunatatea sa o vanda prin tren etc. Dupa trei ore am inceput sa nu imi mai simt fundul si picioarele. Plictiseala m-a impins sa citesc cartea lui Dan Puric "Cine suntem". Frumoasa carte. Pe gustul meu. Ultimele trei ore au fost crunte. Nu mai vedeai nimic afara de intuneric ce era, apa era calda, cald si inauntru, nu puteam sa dorm. Mai bine spus nu aveam cum sa dorm pe scaunele alea de doi bani. Cu intarziere am reusit sa ajungem in Iasi. Ce bun e aerul de Iasi!!!
La anul...direct la munte. Gata cu marea. Am fost, am vazut, am zis pas.