Am fost in weekend la Pascani ca sa ma schimb peisajul si sa incerc obiectivul luat intr-o maniera putin mai... selecta. Am mers cu Marius pana la Harmanesti sa vedem bunicii pe care eu nu i-am mai vazut de vreo 3 ani. Nimic schimbat. Poate doar drumul mai scurt pe soseaua nou facuta. Aceiasi oameni, aceleasi obiceiuri (bune sau proaste) .
Am reusit sa merg si pe la Biserica. De necrezut cat de multa lume. Se pare ca noul preot e dintr-o bucata si ii mai pune la punct. Dar taberele se impart ca dintotdeauna in doua. Unii la slujba, altii de baut. cum ambele locatii sunt pe acelasi drum, turma se imparte de la pod in doua. Fiecare cu stapanul sau. Nu am reusit sa stau prea mult in Biserica. Simteam iar mirosul de otet. Miros care imi aduce aminte de moartea cuiva. Urat miros. Aveam aparatul la mine. Nu am indraznit sa fotografiez luminile lumanarilor in geam, si batranii care stau holbati la Marius care canta la strana. Eu nu am vrut sa merg. Mai mult m-au atras fotografiile pe care le puteam face pe afara.
Andrei a iesit cand vroiam sa pozez usa frumos sculptata. Timid si curios, se uita pe furis la aparat. Asteptam sa se dea din usa. Nu s-a dat. M-am mutat putin mai incolo, iar asta mic si timid dupa mine. A inceput sa turuie ca el are nu stiu ce jucarii primite cadou. Ma gandeam ca pe vremea cand eram copil, ma jucam cu altceva, de multe ori jucarii improvizate, din lemn, doua- trei cuie si aveam pistol, masinuta, si alte bazaconii. Zicea ca a vazut aparat de fotografiat la desene, dar nu stia ca exista cu adevarat. L-am intrebat cati ani are. "Cinci" mi-a raspuns. Am ramas uimit cand a inceput sa spuna ca romanii sunt niste fraieri ca oricum nu au scos puncte la campionat. Sunt ultimii si altii ne-au luat-o inainte. Cam tanar pentru chestii de genul. L-am lasat sa se joace cu aparatul. Bucuros a facut doua pozute la un monument al eroilor.
Dupa o ora incepusem sa ma plictisesc. Noroc de preotul care iesise cu caditul si m-a luat in strana. De ce toti au impresia ca sunt la Teologie...sau am terminat profilul? Am cantat cateva stihuri si am inceput sa mormai neputand tine pasul cu babele care erau experte in arta cantatului pe langa. Nu am putut sta pana la sfarsit. Cantecele de "oastea domnului" ma amuza mereu. Nu am putut sa ma abtin din ras si am iesit. Am preferat sa fac poze pe drum.
Din pacate am stat prea putin ca sa pot poza ce aveam eu in minte. Din fericire am luat o masa ca in vremurile bune, la aer curat cu un pahar de vin rosu. A mers ca uns. As mai fi stat, dar trebuia sa ma intorc in Iasi. Asa e ... "presa nu are zile libere". Eu as adauga: nici respectul cuvenit. Dar asta e alta chestie. Mi-a facut bine iesirea mai ales ca saptamana trecuta a fost scarboasa.
Am reusit sa merg si pe la Biserica. De necrezut cat de multa lume. Se pare ca noul preot e dintr-o bucata si ii mai pune la punct. Dar taberele se impart ca dintotdeauna in doua. Unii la slujba, altii de baut. cum ambele locatii sunt pe acelasi drum, turma se imparte de la pod in doua. Fiecare cu stapanul sau. Nu am reusit sa stau prea mult in Biserica. Simteam iar mirosul de otet. Miros care imi aduce aminte de moartea cuiva. Urat miros. Aveam aparatul la mine. Nu am indraznit sa fotografiez luminile lumanarilor in geam, si batranii care stau holbati la Marius care canta la strana. Eu nu am vrut sa merg. Mai mult m-au atras fotografiile pe care le puteam face pe afara.
Andrei a iesit cand vroiam sa pozez usa frumos sculptata. Timid si curios, se uita pe furis la aparat. Asteptam sa se dea din usa. Nu s-a dat. M-am mutat putin mai incolo, iar asta mic si timid dupa mine. A inceput sa turuie ca el are nu stiu ce jucarii primite cadou. Ma gandeam ca pe vremea cand eram copil, ma jucam cu altceva, de multe ori jucarii improvizate, din lemn, doua- trei cuie si aveam pistol, masinuta, si alte bazaconii. Zicea ca a vazut aparat de fotografiat la desene, dar nu stia ca exista cu adevarat. L-am intrebat cati ani are. "Cinci" mi-a raspuns. Am ramas uimit cand a inceput sa spuna ca romanii sunt niste fraieri ca oricum nu au scos puncte la campionat. Sunt ultimii si altii ne-au luat-o inainte. Cam tanar pentru chestii de genul. L-am lasat sa se joace cu aparatul. Bucuros a facut doua pozute la un monument al eroilor.
Dupa o ora incepusem sa ma plictisesc. Noroc de preotul care iesise cu caditul si m-a luat in strana. De ce toti au impresia ca sunt la Teologie...sau am terminat profilul? Am cantat cateva stihuri si am inceput sa mormai neputand tine pasul cu babele care erau experte in arta cantatului pe langa. Nu am putut sta pana la sfarsit. Cantecele de "oastea domnului" ma amuza mereu. Nu am putut sa ma abtin din ras si am iesit. Am preferat sa fac poze pe drum.
Din pacate am stat prea putin ca sa pot poza ce aveam eu in minte. Din fericire am luat o masa ca in vremurile bune, la aer curat cu un pahar de vin rosu. A mers ca uns. As mai fi stat, dar trebuia sa ma intorc in Iasi. Asa e ... "presa nu are zile libere". Eu as adauga: nici respectul cuvenit. Dar asta e alta chestie. Mi-a facut bine iesirea mai ales ca saptamana trecuta a fost scarboasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu