Emigram?!

Traim in tara nimanui. O tara mica, cu miros de transpiratie si urina pe la colturi si prin ganguri. Oameni de doi bani cu mintea ingusta, frustrati sexual si plini de nesimitire populeaza locul. Avem semeni dupa cum meritam. Ne plangem de conducatorii pe care ii avem, alesi de noi sau de altii, dar nu ne uitam la noi. Avem ceea ce suntem. Animale avide dupa bani si putere, dupa locuri de munca comode si sus-puse. Intoarcem capul dupa fiecare femeie salivand dupa formele-i apetisante. Ceea pe care fiecare o are acasa nu e buna. Auzim..dar ascultam? Vedem...dar intelegem? Suntem plini de o atitudine de "ma doare-n cur, in cot si oriunde vrei tu...dar vreau!!" Vrem sa avem dar nu vrem sa dam. Cand dam, aducem aminte pana la cer ca "ti-am dat, ti-am facut". Din pacate nu toti suntem norocosi sau tari in gura ca baietii jmecheri care stau la butoane. Unii incearca sa faca un lucru cinstit, sa fie intelegatori si morali, simtiti si corecti. In acestia se arunca cu rahat de orice fel. Sunt pampalai. Sa-i folosim ca pe sclavii din secolele trecute. Vreau, vrem, au vrut, vor sa isi/le traga un glont in cap, in speranta schimbarii. Una spunem, alta facem. Suntem doar niste sugative rapanoase foarte aproape de expirare. Si meritam. O tara de cacat, oameni de cacat, lucruri de cacat. De la noi vine tot. Ei doar il imprastie. Si o fac a dracului de bine. Sfatul meu: sa emigram. Sclav la alt stapan, dar macar unul civilizat. Cand dracu schimbarea? Care schimbare? Minciuni cu care ne amagim singuri. Asteptam schimbare, mai bine. O sa avem pe naiba. Nesimtirea din tara lui Papura Voda nu are limite. Se intinde ca o molima, ca un parazit.

Mda...ma duc sa emigrez.