Azi am fost iar la curs. A ramas surprins sa vad ca omul care nu mai avea rabdare sa astepte lumea si era putin grabit era Dan Mititelu. Mi-l imaginam altfel. Un barbat inalt, simpatic, aproape neobservabil, normal. Mi-a lasat o impresie buna dupa ce am stat doua ore sa il ascult. Nu am mancat nimic toata ziua si stomacul meu isi cerea dreptul, dar am stat nemiscat si l-am ascultat. Glume subtile, explicatii pe inteles si o mica melancolie pe care am vazut-o in ochii lui. Imi parea rau ca nu imi aduceam aminte de nici o fotografie de-a dumnealui. Am incercat cam vreo jumatate de ora dupa ce auzisem numele de Dan Mititelu. Unii spun ca este printre cei mai mari artisti fotografi romani ai momentului. Am cautat pe net un portofoliu de-al dumnealui. Am gasit un site cu 100 de fotografii din Iasi . M-a lasat mut simplitatea si mesajul fotografiilor. Chiar mi-au placut. Cautand am mai gasit ceva scris de dumnealui:"Tara mea" . Devin melancolic dupa niste vremuri pe care nu le-am trait. Ma fascineaza viata si intamplarile artistilor si a oamenilor.
Din pacate nu prea fotografiez portrete. Poate ar trebui. Inca nu stiu cum sa iau omul. Mai am de lucrat. Sa speram ca timp mai este.
Maine se anunta o zi plina si frumoasa. Astept cu nerabdare sa postez fotografiile de maine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu